Atentie: nu utilizati acest text deoarece este doar un fragment.

Limbajul, comportamentul lor). In opera “Toma Alimos” se impleteste realul cu fabulosul. Haiducul si boierul sunt personaje reale. Codrul, murgul si armele, prin personificare, apartin fabulosului. Desi neinsufletite, ele reusesc sa suplineasca absenta unor prieteni adevarati: asculta,consoleaza, imbarbateaza (“Codrul se cutremura,/Ulmi si brazi/se clatina,/fruntea de I-o racorea,/mana de I-o saruta….etc). Motivul animalului credincios si devotat omului, murgul personificat este intruchiparea prietenului, confidentului si aliatului credincios al haiducului. Uniti la bine si la rau, calul dobandeste un rol deosebit in actiunea justitiara a haiducului. El ii indeplineste, cu respect, ultimele dorinte, sapandu-I mormantul, jelindu-l si ducand stafeta celorlalti haiduci. Relatarea se face prin intermediul naratiunii, iar descrierea si dialogul surprind insusirile eroului, stransa lui legatura cu natura sau motivul comuniunii dintre om si animalul credincios. In intreaga opera, ca in orice creatie populara, se observa folosirea exprimarii caracteristice comunicarii orale. In acest sens se remarca folosirea unor interjectii de factura populara (“mare”, “d-alelei”, “savai”, “ia”), a unor formule de adresare din acelasi registru popular