specific colectivitatii arhaice. O alta scena semnificativa este cea din poiana lui Iocan. Discutiile despre politica, nu incep decat in prezenta lui Moromete, pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele, iar asta o deranjeaza pe Catrina. Nu scapa nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteaza discursurile din ziar, cand gusta fasolea la camp, etc. Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur, mai ales familia sa se miste dupa vointa lui. Ilie Moromete este singurul taran-filozof din literatura romana. Framantarile sale despre soarta taranilor depinzand de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevate pentru firea lui reflexiva. Personaj exponential, al carui destin exprima paragraf al volumului. Raportul dintre incipit si final evidentiaza drumul insingurarii lui Moromete, in incipit eroul este inconjurat de familie, ceea ce ii confera un anumit statut, in timp ce in final este singur si retras, cu aerul celui doborat de o lume neclara. Impartirea pe capitole dezvaluie doua tehnici: uneori se schimba planul narativ si atunci si atunci se face o precizare la timp, menita sa ne mentina intr-o cronologie simultana; alteori se continua planul cu alta scena, ca in teatru. Folosirea alternativa a celor doua tehnici permite naratorului sa inainteze in diegeza, creand in acelasi timp impresia ca sta pe loc. Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Balosul, mai adaptat noilor relatii capitaliste. Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii. Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatorise si ca isi construise o casa departe de gospodaria ei ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari. Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. In prim plan se afla Morometii cu o familie numeroasa macinata de nemultumiri mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale pentru a-l transmite apoi baietilor. Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracter de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac, Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si autoritatilor in satul interbelic. Exista in primul volum al romanului “Morometii” cateva secvente narative de mare profunzime. Scena cinei este considerata de Ovidiu Crohmalniceanu “prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea cinei se realizeaza lent prin prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar, dar “semnele” din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulteioara a conflictului, iminenta destramare a familiei. Aceasta scena functionaza ca prolepsa. O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului, aceasta confera tragism roamanului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o pare din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Apar ciorile, ca miste semne rau prevestitoare, iar mama, care stie sa citeasca in astfel de lucruri un curs al vremii viitoare, cade la ganduri intunecate. Lumea Morometilor se desacralizeaza. Odata distrus arborele sacru, axis mundi, haosul se instaleaza treptat. Universul rural se organizeaza parca in functie de el, incat caderea lui devine sinonima cu prabusirea lumii si inceputul alteia, mai sarace