ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca. Pentru Moromete plata foncirii ramane motiv de ingrijorare deoarece nu castiga suficenti bani pentru a platii taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca. Cand se intoarce de la fierarie pe prispa casei il intampina cei care venisera dupa plata foncirii. Moromete in acel moment face scandal dar pana la urma plateste o mie de lei reusind sa ii convinga ca va plati restul peste o saptamana doua. Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si facea cate ceva, fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care porneste recoltarea granelor, ceilalti secera graul si il duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupa de mancare pentru seceratori. Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca tatal lor nu era de acord. Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti banii si cele mai bune covoare. Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de pamant si locul din spatele casei reusind astfel sa achite taxele pe foncire, datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si ii mai raman si bani ca sa isi cumpere doi cai. In sat mai sunt familii in care conflictele se tin lant. Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasta fugise cu un baiat sarac din sat, Birica, cu care tatal nu este de acord. Fata tinea foarte mult la Birica, il pune pe acesta sa secere graul de pe pamantul care i se cuvenea ca zestre, apoi da foc casei parintesti, iscandu-se si o bataie intre Birica, tatal si fratele Polinei. Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plamani si ar vrea sa vanda un lot de pamant pentru a avea bani ca sa mearga la sanatoriu, sa se trateze. Angelina se opune sa vanda pamantul, deoarece ftizia era o boala incurabila si femeia stia ca barbatul ei va muri cu sau fara tratament iar ea va ramane vaduva si fara pamant. Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pamnat si simtindu-se mai bine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca de munca iar oboseala il rapune. Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii in treiseprezece ani dar in fiecare an ii murea cate unul si puneau cate o cruce la stalpul portii. Aceasta tragedie il face pe Tugurlan agresiv, certaret, se bate cu fiul primarului, cu seful de post si ajunge la inchisoare.