Atentie: nu utilizati acest text deoarece este doar un fragment.

sunt departe de a fi normali. Aglae e grijulie cu fiecare dintre ei, dar dominaţia ei le-a sfărâmat definitiv personalitatea. „Atrasă de zgomot, Aglae veni şi, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. – Iar ai hemoragie, drăguţă – se văietă ea –, să-ţi dau vată. Scotocind prin casă, veni cu-n tampon mare de vată, pe care-l vârâ în nara lui Titi, punându-i în acelaşi timp o mână pe frunte. – Asta e numai din pricina oboselii, bombăni ea. Mai dă-o în plata Domnului de carte că n-am să te fac filozof”. Greşeşte profund în metodele de educaţie, pe Titi îl trimite să se legene ca să se liniştească, amplificându-i astfel boala psihică, iar pe Aurica o îndeamnă să-şi găsească un bărbat şi să se mărite, iubirea neintrând în calculele sale. Pe soţul ei, deşi bolnav, îl dispreţuieşte, îl ignoră şi îl abandonează într-un ospiciu, fiind total lipsită de sentimente umane. Aglae e prezentă în casa lui moş Costache şi cu speranţa că, dacă moartea bătrânului ar surveni la un moment dat ea să se afle cât mai pe aproape. Spre a obţine moştenirea, femeia e în stare de orice, e de acord să declare chiar că fratele ei e nebun: „Te duci dumneata, ca soră, să declari că fratele dumitale e nebun? – Mă duc! zise furioasă.[...] – Nu mai rămâne altă soluţie decât să