Afectiv, Popescu Popescu evoluează între speranţă şi disperare şi apoi trece de la disperare la explozii de furie: strigă la soţia mea, de rupere de plăci, beat de romi şi chiar apostrofeaza Comisarul Turtureanu. Când a găsi bilete, trăiesc un moment de satisfacţie supremă şi fericit că poate trata şi eu vorbesc cu şeful de la egal la egal iainteaza demisia, strecurand o doza de ironie şi autorul a remarcat: "I-formă laconică, ascunde ironia atât de bogat . " Erou fericirea, dar foarte puţin ", îmbrăcămintea care biletele au fost inversată atunci când bogat afla că visul sa prabusit, disperarea este cea mai mare şi să se comporte ca un nebun: se ofensează bancher oferă mâini şi cu pumnii, picioarele bătăi, este de doliu, este un revolta de nedescris