Oralitatea şi caracterul provine de la utilizarea de dativul etic, "şi am căzut în Ozan ca băiat tu si cu mine", sau utilizarea de expresii populare sau fraze: "Boots", "ca ba mai mult", "are cu ei" . S orală şi sintaxa teză.Autorul lasă să rostească cuvinte ca un ordin de discurs, şi nu scris, în cazul în care subiectul este mult mai controlat, "şi de a face hărţi ale matusa slab nu rula nici în ruptul capului, ca pe cale să puie mâna pe mine", "si am rulat, şi de a rula, şi am rulat, şi rulaţi-l, până când noi toţi şablon de cânepă la sol "Cele mai multe fraze sunt legate între ele prin coordonarea împreună copulator." şi "" şi când am învăţat la şcoală, mama mea ma învăţat acasă. Şi citiţi ceaslov, Psaltirea şi mai bine decât mine Alexandria, şi sa bucurat de mare atunci când a văzut că am trage cartea. Comparaţiile sunt limbajul popular, "ca nu da afara ursul în vizuina lui ... asa ca nu-mi da Humulesti cabină de duş", "doi cai, cum ar fi dragoni". Epitetele sunt adesea regionalisme lexicale şi creaţiile lor: un grup de călugări zamparagii "duglişi", "mâine, poimâine, aş trezi unele gubaci babalîci" - dacă el ar şti ghilhănosul şi căpuşe, în cazul în care am început noaptea trecută. " Arta literară este "cum spunerii" în poveste umor. I. Creangă îmbină cu măiestrie modurile de expunere: Live naraţiunea sau poveste de narator, este povestea în sine.Fir din această poveste poate fi momente deosebite în special în obiectul de IV.-a. Descrierea apare în două momente de acţiune, el evocă lumea copilăriei şi când se întoarce privirea înapoi la munte Neamţ, pădure de sus Pascal. Dialogul ascunde conflictul, dezvăluie sufletul caracter, gânduri, sentimente, temperamente, actiune reconfortanta, unul unităţi. Monologul interior este cu o noapte inainte de plecare, ora disperată de întoarcere la sine, Ego învins "de sine-mi spune cu amărăciune, că necazul capul mieu". G. Calinescu scria "Creangă este expresia monumentala a naturii umane în poziţia sa istorică, care se numeşte poporul român".