Acestea sunt surse de povestiri amuzante umor, buna dispozitie a autorului (Nica face haz de necaz), această glumă printre lucrurile cele mai serioase "Şi nu cred că am ţinut de cuvânt, de joi până atunci, pentru că am fost, şi pacient fermi în a spune felie mea, şi nu mă laud, că lauda si fata, cerând să nu mănânce somn şi dacă mă trezesc, nu, asteptam pe altii sa-mi dea, şi el a fost de a face ceva de lucru, un pic de sare pe-acasă "ironie" Mos Craciun cineva Luca aţi întrebat, de acum, de cai, care trage atât de greu, să spun că vă aduc ceva de sudură sare în închisoare şi să "dacă nu crezi că fiecare lacrimă" auto-ironie "În cele din urmă, cu atât mai mult vorba de bani? el, am fost în această lume, un bot cu ochi, animat bucată de lut din care nu Humulesti bine la douăzeci de ani, nici un bun de până la treizeci sau patruzeci de bogat până când nu am facut-o. dar săracă în acest an ca şi anul trecut şi că, din moment ce Eu sunt, nu am fost ". Limbajul artistic este inimitabil frumusete si originalitate. Farmecul incomparabil al stilului său vine din frumusetea limbii I. Creangă poporului român. Lingvistică mijloacele utilizate dau impresia de maxim oralitate prin interjecţii onomatopeice (ha! ha! Tustea-le! Zbîrr!) Expresii onomatopeice şi verbe imitative (hat! de dans, de Gabu). Oralitatea este cauzată şi de set specific de expresii limba vorbita (despre care, pălărie bine, pace bună), cuvintele de tipic (deşi toate permisiunea necesară), întrebări şi exclamaţii (ori mai ştii păcatul, mare spăriat, ce să fac?) . Uneori textul sau fraze apar popurale versuri ritual: plăcinte înainte / Şi la război înapoi. Decât codaş oraş? Mai bine nu-lider de sat. Specială este folosind cuvântul "mai mult" "mai multi copaci au fost puse în orientarea (mai multe) Uneori este folosit ca abverb" bat mai mult la sănătate ".. Caracter vine oralitate şi de a folosi dativul etic," şi am căzut în Ozan ca tine şi mă băiat ", sau utilizarea de expresii populare sau fraze:" Boots "," ca ba mai mult "," I-a ". S orală şi sintaxa teză. Autorul lasă să rostească cuvinte ca un ordin de discurs, şi nu scris, în cazul în care subiectul este mult mai controlat, "şi de a face hărţi ale matusa slab nu rula nici în ruptul capului, ca pe cale să puie mâna pe mine", "si am rulat, şi de a rula, şi am rulat, şi rulaţi-l, până când noi toţi şablon de cânepă la sol "Cele mai multe fraze sunt legate între ele prin coordonarea împreună copulator." şi "" Şi atunci când predau la şcoală, mama mă înveţe acasă. Şi citiţi ceaslov, Psaltirea şi mai bine decât mine Alexandria, şi sa bucurat de mare atunci când a văzut că am trage cartea. Comparaţiile sunt limbajul popular, "ca nu da afara ursul în vizuina lui ... asa ca nu-mi da Humulesti cabină de duş", "doi cai, cum ar fi dragoni". Epitetele sunt adesea regionalisme lexicale şi creaţiile lor: un grup de călugări zamparagii "duglişi", "mâine, poimâine, aş trezi unele gubaci babalîci" - dacă el ar şti ghilhănosul şi căpuşe, în cazul în care am început noaptea trecută. " Arta literară este "cum spunerii" în poveste umor. I. Creangă îmbină cu măiestrie modurile de expunere: Naraţiunea sau cont live de narator, este povestea în sine. Fir din această poveste poate fi momente deosebite în special în obiectul de IV.-a. Descrierea apare în două momente de acţiune, el evocă lumea copilăriei şi când se întoarce privirea înapoi la munte Neamţ, pădure de sus Pascal. Dialogul ascunde conflictul, dezvăluie sufletul caracter, gânduri, sentimente, temperamente, actiune reconfortanta, unul unităţi. Monologul interior este cu o noapte inainte de plecare, ora disperată de întoarcere la sine, Ego învins "de sine-mi spune cu amărăciune, că necazul capul mieu". G. Călinescu, Ion Creangă a scris: "Creanga este expresia monumentala a naturii umane în poziţia sa istorică, care se numeşte poporul român".